Lucrările recente despre dinamica vulnerabilității arată că vulnerabilitatea se modifică prin tranziții socio-economice și politice, dezastre de lungă durată, evenimente compuse și opțiuni de adaptare (De Ruiter și Van Loon, 2022; Albulescu și Armaș, 2024; Armaș și Albulescu, 2025).
Schimbarea arhitecturii sistemului
Arhitecturile sistemelor sunt dinamice. Impacturile hazardurilor, procesele de recuperare și strategiile de adaptare pot perturba temporar conexiunile sau pot, dimpotrivă, crește conectivitatea prin reconstrucție și integrare tehnologică. Aceste schimbări remodelează potențialul viitor de cascadă prin modificarea redundanței, a tiparelor de dependență și a intensității cuplajului.
În timp, o astfel de evoluție arhitecturală poate deplasa sistemele între nivelurile de risc sistemic, fie consolidând condițiile permisive pentru cascade, fie întărind configurațiile de amortizare. Evoluția arhitecturii contribuie direct la acumularea sau diminuarea vulnerabilității sistemice, legând dinamica perturbărilor pe termen scurt de predispoziția pe termen lung la eșecuri în cascadă.
Predispoziție și propagare
În cadrul propus, vulnerabilitatea sistemică funcționează ca strat de predispoziție al taxonomiei interacțiunilor. Ea explică de ce același tip de interacțiune poate rămâne localizat într-un sistem și poate deveni predispus la cascade în altul.
Referințe
- De Ruiter, M. C., & Van Loon, A. F. (2022). A global review of the dynamics of multi-hazard vulnerability. Natural Hazards and Earth System Sciences, 22, 57–83. DOI
- Albulescu, A. C., & Armaș, I. (2024). An impact-chain-based exploration of multi-hazard vulnerability dynamics: The multi-hazard of floods and the COVID-19 pandemic in Romania. Natural Hazards and Earth System Sciences, 24(8), 2895–2922. DOI
- Armaș, I., & Albulescu, A. C. (2025). From static to dynamic: Conceptual and operational developments of vulnerability. iScience, 28(3), 112070. DOI