Formare

Cursuri

Resurse didactice de geografie fizică, hazarduri naturale, percepția riscului și managementul dezastrelor.

an de studiu: Anul I | autor: Iuliana Armaș

Teorie și metodologie geografică

Începutul mileniului III este marcat de reorientarea holistă în știință, din perspectiva necesității reintegrării pe baze durabile a societății umane în mediul sau planetar de existență. Această tendință este justificată, cu atât mai mult cu cât, în știința secolului trecut, s-a remarcat predominanța analizei asupra sintezei și pericolul, ca prin supraspecializare, să se piardă legătura cu întregul. Cursul de Teorie și Metodologie Geografică oferă studenților anului I o incursiune în devenirea geografiei ca știință modernă a spațiului terestru. La fel ca orice altă știință, și geografia s-a născut dintr-o necesitate practică a omenirii, la care a răspuns diferit în concordanță cu situația oferită de fiecare epocă istorică. Geografia modernă se află la răspântia dintre știință, metodă și/sau obiect de cultură generală.

an de studiu: Anul I | autor: Iuliana Armaș

Geografie fizică generală

Cursul de Geografie fizică generală prezintă studenților anului întâi o sinteză asupra Terrei și a locului ei în sistemul solar, în fapt o sinteză asupra geografiei, ca știința cu cel mai vast obiect de studiu, o știință a corelațiilor și a interdependențelor. Obiectivul cursului este de a identifica împreună cu studenții geografi unicitatea mediului terestru (ca obiect de studiu al geografiei ca știință), din perspectiva integrării planetei noastre în mediul ei de existență, sistemul solar. Un subobiectiv major îl reprezintă înțelegerea structurii arhitecturale și a mecanismelor de funcționare a geosistemelor, în interrelationarea lor cu sistemele socio-umane. Lucrările practice urmăresc familiarizarea studenților cu metodologia studiilor geografice, în vederea câștigării treptate a unei independențe în gândire, a deprinderilor unui coerent în exprimare și a înțelegerii geografice, globale, asupra interdependenței fenomenelor terestre. Studentul geograf urmărește să depindă mecanismele interdependenței fenomenelor terestre de la local la global. Un aspect major îl constituie înțelegerea importanței unui anumit element al mediului în sistem, în funcție de scara de analiză.

an de studiu: Anul II | autor: Iuliana Armaș

Riscuri geomorfologice

Cu toate că noțiunea de risc apare în Evul Mediu, în filozofia cămătariei, când se considera că o dobândă se justifică numai prin capacitatea acesteia de a compensa riscul pierderii banilor, știința riscului natural este o creație a sec. XX. Riscul natural s-a conturat în urma observațiilor făcute de geograful american White în 1958, că amenajarea unor teritorii cu un grad ridicat de instabilitate conduce în timp la creșterea potențialului de pierderi materiale și umane la nivel economic național. Conform definiției lui White (1974), riscul natural este știința interacțiunii dintre comunitatea umană și mediu, interacțiune guvernată de capacitatea de adaptare a omului și de legile fizice. Tradițional, dezastrele naturale erau atribuite fenomenelor extreme, definite ca evenimente cu magnitudini care depășeau valorile obișnuite, devenind periculoase pentru comunitățile umane (Burton și Kates 1964). Această atitudine a marcat al Deceniului de Lupta Împotriva Dezastrelor Naturale, deceniul anilor 1990, care a încurajat prin această atitudine soluțiile de ordin ingineresc în diminuarea riscului natural (Cannon, 1994). Această supraevaluare a siguranței de mediu ca urmare a intervențiilor de ordin ingineresc a fost subliniată încă de White și colaboratorii săi, prin cercetările efectuate în a doua jumătate a secolului trecut.

an de studiu: Master | autor: Iuliana Armaș

Percepția riscurilor naturale

Percepția riscului natural reprezintă în cazul comunităților expuse și vulnerabile o verigă esențială în analiza relației de coping om-mediu și un parametru important în cuantificarea vulnerabilității complexe, variabila centrală în ecuația riscului. Cursul are ca obiectiv familiarizarea studenților de la Masterul privind Analiza și expertiza riscurilor de mediu cu metodologia de evaluare a percepției riscurilor naturale și a patternurilor specifice de relationen a diferitelor comunități umane cu situații de risc natural, în funcție de caracteristicile de mediu, indicatorii de vulnerabilitate socială, economică și psihologică. Intervenția factorilor sau a variabilelor latente, asumate de modelul clasic dispozițional, ar fi de așteptat să conducă la o stabilizare și generalizare a reacțiilor comportamentale de răspuns în raport cu multiple tipuri de evenimente de risc natural. Identificarea și cuantificarea adecvată a unor trăsături (factori), precum anxietatea, vulnerabilitatea la stres, locusul de control (intern/extern), intoleranța la incertitudine, etc., se preconizează a acționa predictor în raport cu variabilele comportamentale (dependente) agregate, cum ar fi copingul adaptativ versus dezadaptativ, cu rezultate aplicabile în managementul dezastrelor.